Indiferent că vinzi bere craft, distilate premium sau lumânări artizanale, dacă auzi des: „E cam scump…”, problema nu e în portofelul clientului. Problema e în felul în care îi prezinți valoarea produsului tău.
De ce plătește cineva 20 lei pe o cafea de specialitate, dar se uită urât la un săpun artizanal de 25 lei?
Percepția de valoare.

Exemplu clasic:
Clientul aude: „Ok, o lumânare frumoasă, dar… de ce 80 lei?”
Dacă reformulezi:
Acum prețul are sens.
TASK:
Scrie 3 motive clare pentru care produsul tău este o experiență, nu un simplu obiect.
Gândește în termeni de:
Exemplu:
Clientului nu-i pasă cât te-a costat pe tine să produci.
Îi pasă ce simte el când cumpără. Vrea motive care contează pentru el!
Exemplu de greșeală:
Clientul aude: „Bravo, dar eu ce câștig?”
Reformulare:
TASK:
Scrie o frază care începe cu:
„Clientul meu nu cumpără [produsul], ci cumpără senzația de…”
Exemple:
Oamenii au nevoie de repere.
Dacă nu le dai TU un cadru de comparație, ei vor compara cu supermarketul. (De ce crezi ca încă magazin nu găsești sortimentele de vin pe care le bei in HoReCa?!)
Exemplu de cadru educativ:
TASK:
Găsește un reper greșit la care te raportează clienții tăi (supermarket, producție de masă, etc).
Scrie apoi o frază care educă diferența reală dintre tine și acel reper.

Prețul este doar o cifră. Valoarea percepută e ceea ce convinge clientul să plătească acea cifră cu zâmbetul pe buze.
Diferența dintre „prea scump” și „merită fiecare leu, îți recomand și ție” stă în:
Nu te vinde mai ieftin. Vinde-te mai clar.